Complementul circumstanțial de relație determină un verb, adjectiv, adverb (sau echivalente – o construcție comparativă sau nume de unități de măsură) și arată obiectul la care se limitează o acțiune sau o însușire, dar și obiectul din al cărui punct de vedere este emisă comunicarea.
În materie de geopolitică, Ionescu este cel mai priceput. – obiectul la care se limitează însușirea
Pentru un fizician mecanica cuantică e o teorie ușoară. – obiectul din al cărui perspectivă e emisă comunicarea
| Complementul circumstanțial de relație răspunde la întrebările: | în ce privință?, din ce punct de vedere?; relativ la ce? cu privire la ce? |
Copacul a crescut în înălțime. – determină un verb
El era mare de statură. – determină un adjectiv
A vorbit lămuritor în privința accidentului. – determină un adverb
Am văzut un câine aproape cât tine de înalt. – structură comparativă
El are un furtun de cinci metri de lung. – nume de unitate de măsură
Complementul de relație se formează cu ajutorul unor construcții specifice – substantive abstracte și adverbe: apropo de, cu privire la, din partea, din punctul de vedere, în legătură cu, în materie de, în privința, în problema, legat de, privitor la, referitor la, relativ la, sub aspectul, sub raportul.
Mijloace de exprimare
Complementul circumstanțial de relație se exprimă prin substantive, adjective, pronume, numerale, verbe, adverbe.
substantiv sau pronume, numeral, ambele cu valoare substantivală
în Ac – precedat de prepozițiile de, ca, în, la, (cât) despre, din, după, pentru sau locuțiunile prepoziționale aproape de, cu privire la, în legătură cu, în materie de, legat de, aproape de, privitor la, relativ la, sub aspect, sub raport, referitor la, din punct de vedere
E sincer în vorbire.
Cu privire la comportament, s-au adus critici constructive.
În legătură cu el, decizia a fost luată.
Referitor la cei trei, nu am aflat nimic.
în G – precedat de prepoziția asupra sau locuțiunile prepoziționale din partea, din punctul de vedere, în privința, în problema, sub aspectul, sub raportul
Din punctul de vedere prețului, am câteva rezerve.
În privința lor, decizia a fost luată.
Din partea celor doi, totul este o neînțelegere,
adjectiv în Ac – precedat de prepoziția de, asupra sau locuțiunile prepoziționale în privința, din partea, după partea
Am achiziționat un pat de doi metri de lat.
Din partea noastră, faceți cum doriți.
verb la supin sau infinitiv
De citit, a citit mereu.
Sunt renumit în a organiza astfel de reuniuni.
adverb fără prepoziție sau cu prepoziția de
De cald, e cald până acum.
Topica
Locul complementului de relație nu este fix; poate sta după sau înaintea termenului regent. Stă întotdeauna după regent când determina o unitate de măsură sau o construcție comparativă.
Punctuația
Când se află înaintea termenului regent, circumstanțialul de relație se desparte obligatoriu prin virgulă.
Nu se desparte prin virgulă când stă după o unitate de măsură sau o construcție comparativă. La fel și când este exprimat prin verb la infinitiv sau adverb fără prepoziție.
Confuzii cu alte părți de propoziție
Fiind asemănător din punct de vedere al sensului cu complementul indirect, complementul de relație este dificil de delimitat de acesta, mai ales atunci când determină adjective, dar și când determină verbe.
El este un om bun de gură / la suflet. – complemente de relație
Încă mai este bun de băut. – complement indirect
Se spune că este bun de nimic. – complement indirect
El este un tânăr bun de luptă / la matematica / la toate. – complement indirect sau de relație
Totul pare lipsit de importanță pentru el. – pentru el = destinatar – complement indirect; pentru el = punct de vedere – complement de relație
În anumite construcții se apropie ca sens de complementul circumstanțial de loc și de timp.
El era roșu la față.